noi.

Ca la o adiere de vant, ne-am invartit la 90 de grade ca si cocosul de pe casa bunicii...Tu la ea, eu la mine. Ceea ce ne mai uneste este un singur sentiment. Ura sau iubire, nu sunt sigura. Ai venit ca un nor, si ai plecat ca o furtuna. Gandurile ti le-ai rasturnat desupra mea, m-ai sufocat, totusi n-am murit. Sunt aici, chiar daca nu ma mirosi, exist, chiar daca nu ma vezi, te iubesc chiar daca tu nu simti.

Scrisoare catre Fericire.

Aceeasi poveste veche, poate doar actorii putin schimbati. Viata mea in 4 acte si 5 scene. Dar fiecare din ele si-a lasat amprenta profund, fiecare a lasat cicatrici, unele mai adanci..altele mai putin…
Si uite asa ai aparut tu. Stii...ca luminita aia nenorocita de la capatul tunelului. Esti acolo, simt ca te ajung, dar de fiecare data cand mai am o lungime de atom sa te ating, dau peste vreun ciot si cad, si iar te pierd, ma prabusesc in alta lume, dar nu incetez sa te regasesc.
Ca la un joc de noroc, tu ai tot timpul asul din maneca, totul se invarte in jurul tau si doar tu stii cum sa ma faci sa uit de tot si sa cred in vise…