Din moment in moment intunericul se lasa peste camera ei. Totul se cufunda intr-un negru pur, fara pete. Luna isi mai arunca cateodata razele parca ar fi vrut s-o palmuiasca. Se trezi dintr-o data din visare :”esti o proasta” isi spuse, “cea mai mare proasta pe care am putut sa o intalnesc, cum ai putut face una ca asta? Cum te-ai putut gandi la asa ceva?”….dar intrebarile ei ramasesera fara raspuns, caci in secunda urmatoare cazu intr-o profunda visare. Pana si soarta ii era indaratnica, si visul il prezenta pe cel care nu trebuia. Dupa o noapte plina de cosmaruri superbe alaturi de acel EL, se trezi furioasa pe ea insasi… Si isi aminti acea carte citita, si acel citat care parca i se potrivea de minune…Era ca si fetita cu chibrituri, doar ca, in cazut ei, nimic nu o mai incalzea…era goala..supta de sentimente, si slabita de forte.
O bulimie a sufletului care nu ii accepta nici cea mai mica urma de fericire pe dinauntru. Vomita si cea mai mica particula de zambet, nu pastra inauntru decat amaraciune, desi aparenta o prezenta ca o “Regina a feircirii”.. Acest gand o dusese la un altul…si isi repeta ca o mustrare pentru sine ” orice'as numi, vocea mea te numeste pe tine, cea nepereche.” Fir-ai tu sa fii!
