Deja nu mai suntem copii…nu ne mai distram cu vorbe goale care dor, acum trebuie sa luam in piept seriozitatea faptelor noastre, viata nu mai este o joaca, sufletul nu mai e din plastilina, si nici nu se poate folosi Vanish. Ranile se adancesc pe zi ce trece, iar tu nu te mai opresti din placerea-ti de a mi le aminti. Esti crud, rece si nebun. Ai fost nebunia mea, dar de ajuns. Acum sunt eu si cu nebunia mea intr-o compozitie chimica imperfecta, dar suficienta pentru mine insumi. De altii n-am nevoie, ii am pe ai mei si imi ajunge. Noutatea nu e punctul meu forte acum.
