Cred ca pana la urma am inceput si eu sa simt caldura soarelui. M-am trezit din amorteala si am dat frau liber sangelui sa-mi inunde venele. E prea frumos pentru complicatii, si culorile sunt prea vii pentru pete. Daca e bine sau nu, nu-mi dau seama. E prea mare riscul de a ma gandi la detalii, dar oricum riscul a fost intotdeauna pe placul meu. .Oricum niciodata nu va mai fi ca acel niciodata, si intotdeauna va fi ceva diferit, pentru ca asa e cursul vietii.. de fapt mai nou, in viata mea exista viata!

Si mi-am reamintit ca viata este un drum neincetat. De aceea in fiecare dimineata iau acelasi tren, care ma duce spre aceleasi destinatii, din pacate. Astept momentul in care sa pot pleca. Sa-mi continui marea mea calatorie in alta parte. Vreau sa vad soarele din toate colturile lumii, vreau sa imi zambeasca luna in fiecare noapte dintr-o alta parte.

Over.

In sfarsit mi-am gasit pacea. Acum DA, iti pot spune ADIO. Niciodata nu m-am simtit mai bine, si sper doar ca asta nu e maximum de fericire pe care sunt capabila sa o eman. M-am regasit in lucruri simple, dar care ma fac cu adevarat fericita. O simpla floare m-a facut sa zambesc. Nu am nevoie de complicatii. Sunt o egoista, o insensibila, o nenorocita. Nu'i nimic, nu-mi pasa. Asa e bine deocamdata, lumea nu merita un tratament special. Odata cu acel rasarit, am inceput o noua perioada, niciodata nu am sa mai dau inapoi, niciodata nu am sa-mi mai calc pe suflet, niciodata nu am sa mai fac ceea ce nu vreau doar pentru ca "asa trebuie". Mi-am urmat visele, si pana acum am avut doar satisfactii. De dragoste n-am nevoie, am ciocolata.