Mi-e dor de iarnă...
Mi-e dor să-mi înghețe gândurile și
ideile să prindă țurțuri. Să-mi zboare conștiința, să se prăbușească sub
greutatea zăpezii și să se spargă în mii de fulgi albiniști care să pălească sub
prima licărire a lunii. Am nevoie de
un șoc hipotermic care să-mi răpească și ultima fărâmă de iubire si să o alunge
cu o urmă de căldură.
Vreau să-mi fie atât de frig încât sufletul să-mi pară
lavă.
