Te iubesc….aceste doua cuvinte rasuna in linistea picurilor de apa care se preling din dus…
Te iubesc…da..stii, dar degeaba, oricum nu ma crezi…picurii imi sustin cauza, desi sunt nedumeriti de lacrimile mele care le fac concurenta..
Stau singura intr-un colt si ma gandesc la tine…..stau! SINGURA…da, singura pentru ca tu ai plecat mai departe, pentru ca eu nu eram ce tu iti doreai, desi eu, tot te iubesc zic fara sa ma gandesc la nimic….spun cuvintele astea incontinuu fara ca cineva sa ma asculte…poate doar conducta de apa plange si ea pentru mine, si imi dau seama prin vuietul asurzitor pe care il face….
Nu mai am ce face…nu mai am ce zice…atatea ti-au fost cuvintele : “te parasesc!” fara nicio explicatie, fara niciun regret…chiar daca ultimul meu cuvant a fost: “nu!..”
