Astazi m-am trezit cu un galben clar ce-mi lumina fata. Zambetul mi-a aparut instantaneu cand ti-am vazut chipul. Cu un “buna dimineata” soptit la ureche si dulcele tau sarut am invatat sa vad viata diferit. Ma ametesti la fiecare firimitura de vorba pe care mi-o adresezi. Cu un simpu “te iubesc”, imi intorci lumea cu susu’n jos. Ma joci ca pe o marioneta….dar ce sa fac? Incerc sa uit, sa iert si sa te iubesc, dar daca n’o sa pot? Daca o sa intervina iar “soarta” nenorocita si iar imi vor fi spulberate visele… Culorile nu sunt de ajuns, avem nevoie de caldura…de caldura iubirii pe care am fi putut-o emana prin toti porii pielii.. Dar oare meritam sa ne pictam idila in culori de toamna?
