Parca a ramas la fel..te joci, eu accept si mergem mai departe fara sa ne spunem nimic. Ti-ai strans jucariile si ai plecat la vechea ta viata. Ce sa zic, am si eu o viata aici, care include o EU care uraste promisiunile dar care prin antinomia sortii isi promite ca de maine va fi mai bine.. Si stiu ca viitorul nu e acesta, dar am placerea morbida de a ma agata de trecut. Toul e facut praf, dar eu din praf vreau sa fac lut si sa reconstruiesc ceea ce e ars de mult. Nu se poate, si in orice caz, nu se poate asa. Trebuie sa merg mai departe. Am facut o greseala grava care a sters cu buretele 9 luni din viata. Gata, trebuie sa incetez sa fiu masochista, trebuie sa ma iubesc mai mult, sa ma iubesc si pe mine atat de mult , sau chiar jumatate din cat te iubesc pe tine ca sa pot sa fiu bine.
