marți, 23 decembrie 2014

E decembrie de vină.


Cineva m-a întrebat de curând, care e cuvântul care mă caracterizează cel mai bine.
Am răspuns: ”puternică”.

 Am luptat așa de mult, să fiu puternică, să rezist curentului, mai ceva ca Ana lui Manole. Nu mi-am dat seama însă, că am dus puterea asta într-o altă extremă.

În lupta mea de a fi puternică, am uitat să-mi permit să greșesc și mai ales să-i permit și copilului din mine să mai ia câte o gura de aer proaspăt. Da. Tot ce am vrut a fost să fiu puternică, să fiu matură, și am ajuns conservatoare.  

Cred că aerul ăsta de munte mă face să gândesc mai limpede. 
Sau poate toate amintirile unui eu pierdut, au început să cadă odată cu fulgii de zăpadă. Sau poate pur și simplu ziua mea a avut gust de libertate. Libertatea de a fi imatur, liberatea de a iubi fără temeri, libertatea de a greși și mai ales plăcerea de a repeta greșeli.

Sau poate e decembrie de vină.

Sau eu.


Sau el.