Satula de promisiuni desarte, si la fel de pline de praf ca si sufletul tau. Pe zi ce trece parca mi se deschid ochii si mai larg decat de obicei, si vad lumea din nou in multi-D. Pana acum eram doi, eu si cu tine, si nimic nu se contura pe langa. Acum vad ca exista atatea lucruri frumoase care ma asteapta si care ma iubesc, cu sau fara sa-mi spuna. Acum nu mai am motive sa fiu trista. Trebuie sa incetez o data pentru totdeauna sa fiu masochista si sa ma gandesc la mine. Mi-e mila de inima mea, cel putin ar trebui sa-mi fie. Nici nu stiu cum mai bate dupa atatea hopuri, cred ca are o vointa extrema…si cred…da..inca mai cred…cred ca ar trebui sa ii impartasesc vointa. DA. De astazi incepand am sa fiu bine. [ce prostii mai spui!, n-ai putut sa fii bine 3 ani la rand si ai sa fii acum?---Uite da!Sunt, nu am fost, dar voi fi bine.Pot, vreau sa pot, trebuie sa pot.Este absolute necesar sa pot. Mai necesar ca apa si ca aerul.] Si sper sa reusesc. Eu iti tin pumnii, si sper sa-ti faci un bine.
Semnat eu, (acea parte pe care mereu ai ignorant-o, si acum spera sa n-o mai faci)
