duminică, 26 iunie 2011

Asa DA!

Astazi am primit cea mai buna lectie de viata de pana acum. O lectie care implica speranta, credinta si dragoste. Povestea voastra m-a facut sa ma gandesc mai mult cu privire la cine sunt eu. O asemenea forta si putere nu cred ca am sa mai intalnesc vreodata. Astazi pentru mine ai renascut, si eu am reinviat odata cu tine. Mi-am regandit caracterul si pasii pe care ii voi urma. Niciodata n-o sa ma las invinsa de nimic, pentru ca asa m-ai invatat tu de multe ori. Si mi-ai spus ca te vei intoarce si uite ca asa ai sa faci. Defapt mi-e rusine ca poate, am avut o clipa in care m-am gandit ca n-ai mai fi.

marți, 14 iunie 2011

349.

E ca si cum toate usile ascunse si-ar fi dezgolit adevarurile acum si aici. E ca si cand totul mi-e asa cum stiam si chiar vad ca niciodata nu e prea tarziu pentru nimic. Acea magie a unui suflu de vara, si primul zambet al primei raze de soare m-a trezit din convalescenta. Acum totul e prefect, atat de perfect incat nici nu mi-am dat seama.. de fapt nu cunosteam cu adevarat sensul perfectiunii, dar dezgropandu-l am inceput sa cunosc oamenii, si sa simt pana si amarul din miere. Asa mi-am dat seama ca reteta pentru fericire era doar la 349 kilometri departare.


vineri, 10 iunie 2011

Ceva dulce.

Si totul e in mana unui destin a carui antinomie este evidenta si in acelasi timp imperceptibila insensibilitatii. Un destin insipid dar asa de plin de nuante incat pare ca orbeste. Asa incepe intotdeauna, dar parca uneori ii place sa ne puna pe jar, si sa ne faca sa uitam ca suntem oameni, si uite asa incepem sa lasam totul in voia lui. Ei, si atunci e momentul cand are placuta nebunie sa darame tot ce construisem, indiferent de felul zidului. Un uragan ce matura tot ce are in cale, dar noi, insetati de viata, incepem sa reconstruim iar si iar in speranta ca vom nimeri compozitia intr-o zi. Experimentam incontinuu cu increderea ca undeva, candva, alchimia va fi perfecta, dar nu ne dam seama ca din acel moment totul e incheiat. Nu mai avem ce descoperi, nu mai avem spre ce tinti si la ce visa. Deci in nebunia mea de om, prefer sa intorc de fiecare data celalalt obraz destinului pentru a mai primi inca o palma. Totusi e ceva dulce in durerea asta.