E ca si cum toate usile ascunse si-ar fi dezgolit adevarurile acum si aici. E ca si cand totul mi-e asa cum stiam si chiar vad ca niciodata nu e prea tarziu pentru nimic. Acea magie a unui suflu de vara, si primul zambet al primei raze de soare m-a trezit din convalescenta. Acum totul e prefect, atat de perfect incat nici nu mi-am dat seama.. de fapt nu cunosteam cu adevarat sensul perfectiunii, dar dezgropandu-l am inceput sa cunosc oamenii, si sa simt pana si amarul din miere. Asa mi-am dat seama ca reteta pentru fericire era doar la 349 kilometri departare.
