Hello, goodbye.

Am crezut ca ma pot controla, ca pot simula dezinteresul, dar chestia asta e mai presus decat mine. E momentul ala cand te izbeste un val peste fata si-ti dai seama ca realitatea tocmai ti-a zambit, dar intr-un mod nu tocmai placut. Sunt exact in momentul 0 si nu stiu pe care cale s-o apuc. Stiu ca imi impun multe lucruri si in acelasi timp ma las zvarcolita de multe dorinte, dar niciodata nu m-am gandit ca as putea ajunge aici; sa-mi dau seama ca-mi doresc cu adevarat ceva ce nu e sanatos pentru mine. Fix ca Eva, eu chiar vreau nenorocitul ala de mar, desi logica imi spune ca nu as avea decat de pierdut din jocul asta plin de placeri morbide. Am o nebunie in a-mi asuma riscuri, dar asta ar fi prea mare, si-ar fi sanatatea mea in joc. Esti o placere mult prea vinovata.

Ratiune

Astazi e un nou inceput. Chiar daca am zis asta de milioane de ori inainte, niciodata nu m-am ambitionat indeajuns de tare sa fiu eu, o eu cu bune si cu rele. Schimbarile vin cand simti ca scartaie..Ei, la mine a durat ceva mai mult. Am uns cu un ulei inchegat, murdar si urat mirositor aceleasi usi prin care treceam intr-o monotonie aberanta in diferite momente ale vietii- momente care pentru mine aveau acelasi sens, sau cel putin asta credeam eu. Credeam ca sunt matura, ca pot dezlusi logica vietii, si ca bineinteles stiu ce e mai bine pentru mine, dar uite ca m-am inselat . Partea buna e ca totul s-a intamplat frumos, tot dumul asta a fost unul zbuciumat dar cu o finalitate de o importanta pregnanta. Partea proasta e ca am vrut un timp pentru mine, dar pana acum, in prostia mea de muritoare nu mi-am dat seama ca sunt diferita, ca am alte nevoi, si ca trebuie sa ma fac fericita pe mine, si apoi pe ceilalti. E putin egoist totul, dar pana la urma cine nu e egoist cand vine vorba de propriul drum?

Azi da!

Azi am chef, sa traiesc, sa dau tot ce-i mai bun din mine, sa fiu o versiune mai buna a aceluiasi Eu. Am chef sa iubesc, sa cant, sa rad si sa afisez totul. Nu mai vreau masti imperceptibile, “mimica” de poker face trebuie sa dispara, si odata cu ea toate ranile trecutului. Ma regenerez, ma incarc cu energie, cu viata si cu optimism. Maine va fi mai bine ca azi, pentru ca sunt sigura, sunt sigura ca eu o sa fac ca totul sa mearga bine. De data asta sunt eu pe primul loc nu doar teoretic, de data asta ma pricep si la practica.

Regasire?

Ieri era altceva, dar astazi a devenit un ieri de-un gri pal. O calatorie facuta de-un eu ce vrea schimbare. O regasire de-un ritm alert care pare imposibila umanitatii, dar care mi-a deschis perspectiva unipolara. Sunt lucruri care dor, si lucruri care ai vrea sa te doara, dar pe care nici in ruptul capului nu le regreti. Toata viata noastra e impartita in categorii, de la momentele zilei, la tipul de sentimente, si chiar s-au “descoperit” tipuri de iubire.  E o chestie cretina, parerea mea, si in acelasi timp incredibil de adevarata. Cum pot fi doua sentimente diferite, iubirea si ura  aparent incompatibile si totusi atat de magnetice, nu stiu. E o farsa care face parte din magia universului. Un univers perfid caruia ii place sa ne chinuie, punandu-ne in postura de clovni. Atat de fericiti in aparenta, dar cu o esenta putreda. Si asta se poate intampla la infinit daca nu reusim sa realizam, ca si un firicel de speranta e mai bun decat nimic. Cel putin asta am invatat, reinventandu-ma. Nu mi-e bine, dar sunt bine asa cum sunt, esenta mi-e la loc sigur hranindu-se din ce-a mai ramas pur in mine.

Bittersweet

E greu. E greu sa fiu aici, fara tine. Defapt e doar greu sa fiu aici. Aici e imbibat pana in maduva oaselor de noi, inca mai traim printre pavelele orasului, mirosul tau inca mai pluteste prin aerul primavaratic, si parca inca ma mai alinti cu caldura soarelui. E un masochism dulce, dar in esenta o durere inconfundabila..Probabil ca de asta nu-mi place sa vin aici, si chiar daca mi-e dor de mirosul “de acasa”, distanta e mai sanatoasa. Intrebarea grea e: pentru cat timp?, iar raspunsul e ca la un contract de 2 lei: “nedeterminat”…

Doar azi.

Astazi  mi-am lasat masca deoparte, si m-am simtit din nou aceeasi copila, cu bujori, cu plete-n vant, care credea in dragoste si mai ales in adevar. Sper ca intr-o buna zi, sa pot repeta experienta, dar de maine incepand, imi recuperez masca cruda si stearsa. Cine va sti sa priveasca sub ea, o sa merite tot efortul.

Culeg amintiri.

Am simtit din nou aerul usor, si in acelasi timp tare, al dragostei. Dragostea de casa, de oameni, de cotidian, de trecut.  Odata cu adierile usoare are aerului primavaratic rulau amintiri, momente, sentimente pe care le-am aruncat intr-o groapa adanca, un fel de iad propriu, un loc de unde am iesit plina de ranchiuna si pacate. Odata cu primavara, parca am inflorit si eu, si pe langa spinii si gropile ranilor ulterioare au aparut si noi boboci. Mi-au incoltit in suflet raze de speranta ce s-au infiripat mai adanc decat orice radacina. Speranta de a putea regasi macar o parte din ceea ce eram, pentru ca aici m-am pierdut, aici mi-am construit masca la care n-am renuntat nici macar o singura data.  

Pagina de viata

Exista momente in viata, cand desi ti-ai ales o cale care credeai ca e cea mai buna pentru tine, iti dai seama ca prin aceasta alegere ranesti prea multa lume. Chiar daca te iubesti mult si tii la viitorul tau, trebuie sa te gandesti si la cei din jurul tau care fac prea multe sacrificii pentru fericirea ta, si uita de a lor. Atunci trebuie sa te gandesti la ce o sa faci, la ce sa renunti si la ce sa speri in continuare. Nimic nu e sigur, nici macar daca fericirea o sa apara, tot ce stii e ca faci ce e mai bine pentru cei pe care ii iubesti. Simti ca apartii unui loc, te adaptezi, adori mediul, si deodata totul se surpa si trebuie sa te calmezi, sa iei decizii, si sa accepti prezentul. Daca-mi schimb viata, nu inseamna neaparat ca ar trebui sa ma schimb si eu, dimpotriva, am sa lupt mai mult sa imi fie bine, sa fiu fericita, si sa multumesc pe toata lumea. Asta sunt eu, si parca totul asa a fost sa fie, se pare ca ma simt eliberata, nu constransa.