Am crezut ca ma pot controla, ca pot simula
dezinteresul, dar chestia asta e mai presus decat mine. E momentul ala cand te
izbeste un val peste fata si-ti dai seama ca realitatea tocmai ti-a zambit, dar
intr-un mod nu tocmai placut. Sunt exact in momentul 0 si nu stiu pe care cale
s-o apuc. Stiu ca imi impun multe lucruri si in acelasi timp ma las zvarcolita
de multe dorinte, dar niciodata nu m-am gandit ca as putea ajunge aici;
sa-mi dau seama ca-mi doresc cu adevarat ceva ce nu e sanatos pentru mine. Fix
ca Eva, eu chiar vreau nenorocitul ala de mar, desi logica imi spune ca nu as avea decat de pierdut din jocul asta plin de placeri morbide. Am o
nebunie in a-mi asuma riscuri, dar asta ar fi prea mare, si-ar fi sanatatea mea
in joc. Esti o placere mult prea vinovata.
