Astăzi m-am trezit cu un sentiment de vinovăție. Mă simt
vinovată că nu mă pot bucura pe deplin de tot ceea ce mă înconjoară. Mă uit pe
geam, fulgii ăia respiră libertate și eu stau închisă într-o celulă cu un miros
pregnant de morfină. Altfel nici nu aș rezista acestui cerc vicios al vieții
căruia nu îi găsesc nici o crăpătură pentru a putea ieși. M-aș putea reinventa,
ca Iona să tranșez viața și să-mi desenez propriul contur fără să-mi pese de
grosimea obrazului altora, dar nu, întotdeauna am crezut că sunt prea bună
pentru jocul ăsta mizer și că voi reuși să îl ocolesc fără a mă comporta ca un
balaur. Dar oare trebuie să mă comport ca un balaur
ca să mă salveze prințul?
