luni, 1 aprilie 2013

Poate mâine


Am zis de atâtea ori că ”astăzi” va fi un nou început, dar de fiecare dată acel ”astăzi” s-a transformat într-un ”ieri” pierdut în van. Cu fiecare promisiune pe care o făceam pentru mine credeam că mă apropii și mai mult de acel ideal pe care mi-l formasem, fără să-mi dau seama că problema era de fapt la mine și că nu există un ideal fix, totul se schimbă în funcție de orice mă atinge. Am jucat acest joc de milioane de ori până să mă prind de regulă. E chiar incitant să joci un joc fără final, fără reguli, fără un timp de răspuns. Ce pot să spun, sunt amatoare de senzații tari.