Pentru mine e mult..poate prea mult. Stii...m-am si plictisit sa plang pentru tine, fiecare lacrima e o mica amintire clara, poate chiar mai clara decat intamplarea propriu-zisa pentru ca atunci nu judecam…eram orbita, da orbita de tine..Erai ca aroma de care nu ma puteam desparti..probabil si acum esti, dar nu la fel de persistent… Melodia inimii mele a inceput sa fie aceeasi, monotona fara tine, aproape ca mai bate doar ca sa supravietuiesc, sau poate nu, cine stie…toti intreaba unde esti, chiar, si eu ma intreb acelasi lucru..da, tu esti…esti acolo, dar nu pentru mine, esti acolo pentru ea, noua ta inima…. Si cred ca de azi o sa incep sa te urasc, da sigur asta am sa fac, ce mai pot face altceva?
