Rabdare…cuvantul asta mi-l repet iar, si iar, si iar..pentru ca asta e tot ce mai pot face..sa am rabdare..chiar daca e greu, si chiar daca simt ca ma sufoc intr-o mare de greseli, si simt ca ele ma rod ca niste pesti pirania si imi lasa rani peste tot..pana la urma a fost calea aleasa de mine..chiar nu pot sa cred, eu m-am aruncat la pirania, si acum tot eu imi strig, tot mie, sa am rabdare sa ma manance incetul cu incetul sa nu cumva sa faca indigestie..Prietena mea imi spune ca sunt masochista, si incep sa cred ca are dreptate.. si atunci trebuie sa marturisesc: da Ana, ai dreptate, si da imi place sa sufar…e ceva neortodox in asta care te atrage fara sa iti dai seama..
Aseara am visat ca te puteam atinge iar..dar era doar un vis.. si deci, de asta am chiulit de la prima ora, ca sa te visez iarasi, pentru ca doar in vis imi esti alaturi, doar in vis ma iubesti, si doar in vis am fost si eu corecta si te-am iubit atat cat meritai.. doar in vis eram atata de fericiti pe cat trebuia..dar m-am trezit si am vazut realitatea intunecoasa din camera.. sub bratele mele era strivit ursul, care odata era in bratele tale..si o lacrima se prelingea peste buzele mele.. m-am ridicat din pat, m-am uitat in oglinda si mi-am spus…RABDARE!...
